Ce vom spune deci față de aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine este împotriva noastră? … Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau persecuție, sau foamete, sau lipsă de îmbrăcăminte, sau primejdie sau sabie?
Romani, 8:31,35
Expresia „dragostea lui Hristos“ apare de trei ori în Noul Testament. Mai întâi vom privi la pasajul din Romani 8.
Cartea Romani ne prezintă evanghelia lui Dumnezeu cu privire la Fiul Său (Romani 1.1,3). Aceasta este vestea bună a lui Dumnezeu către o lume de păcătoși care s-au abătut de la El. În porțiunea de la capitolul 1 la capitolul 5.11 vedem cum a rezolvat Dumnezeu problema păcatelor noastre, a gândurilor, a faptelor și a cuvintelor prin care ne-am făcut vinovați. De la capitolul 5.12 la capitolul 8.39 vedem cum El a rezolvat problema păcatului nostru, a rădăcinii răului din noi.
Drept urmare, cât de triumfător este sfârșitul capitolului 8! Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? Cine poate aduce vreo acuzație împotriva celor pe care Dumnezeu i-a îndreptățit prin intermediul lucrării Fiului Său? Hristos a murit, însă a înviat, iar acum este la dreapta lui Dumnezeu și acolo mijlocește pentru noi (versetul 34). Cine deci ne poate despărți de dragostea lui Hristos? Răspunsul este, bineînțeles, că nimeni și nimic nu poate face aceasta. Păcatele noastre nu ne pot despărți de dragostea Lui, fiindcă El a murit pentru ele. Împrejurările prezente, oricât de dificile ar fi, nu ne pot despărți nici ele de dragostea Lui. De fapt, pe măsură ce experimentăm ajutorul și sprijinul Lui în împrejurări dificile, înțelegem tot mai bine că dragostea și grija Lui pentru noi niciodată nu vor eșua.
Oricare ar fi încercarea – pierderea locului de muncă, o boală, dispariția cuiva drag – nimic nu ne poate separa de dragostea lui Hristos. „Isus … iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt“ (Ioan 13.1).
***
„Isus deci le-a zis: … «Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevărul, și adevărul vă va face adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște slobozi.»“
Ioan 8.28,31,32
Prin anul 1930 s-a realizat filmul după cartea „Pe aripile vântului“ în care era descris războiul de independență care a dus la crearea Statelor Unite ale Americii. Regizorul a căutat pentru rolul principal o persoană potrivită șia găsit o actriță, până atunci necunoscută, cu numele Vivien Leigh. După ce i s-a dat rolul principal, actrița a studiat în cele mai mici amănunte personajul principal descris în carte. La toate probele de filmare, actrița era prezentă cu cartea. Prin insistența ei de a fi o copie fidelă a personajului principal al cărții, l-a dus la disperare de multe ori pe regizor, când acesta făcea abateri de la cele scrise. Actrița deschidea cartea și spunea: „așa stă scris“.
„Pe aripile vântului“ este numai o carte de povestiri. Acum se pun mari întrebări: „Cum ne comportăm noi față de Cartea Cărților: Sfânta Scriptură, Cuvântul lui Dumnezeu? Cât de exact luăm noi adevărurile Bibliei? Ce poziție luăm față de ce este scris?“ Într-o zi, toate cărțile lumii vor fi risipite în vânt, dar Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, rămâne. Mântuitorul spune: „Cercetați Scripturile, pentru că socotiți că în ele aveți viața veșnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.“ Ne amintim că Mântuitorul l-a biruit pe satan prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Întreitul „este scris“ al Domnului aflat în pustiu în fața dușmanului Său a condus la cea mai mare biruință. Să rămânem tot timpul la ce „este scris“ și vom fi binecuvântați de Dumnezeu în lucrările noastre!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TE OPUI ODIHNEI?
„Veniţi… şi odihniţi-vă puţin” (Marcu 6:31)
Umblarea cu Isus ar trebui să-ți dea energie, nu să te facă să te simți epuizat. Domnul Isus le-a predicat fermierilor care foloseau boii la aratul ogoarelor. Ei trăiau după reguli religioase care nu-ți dădeau voie să te relaxezi și să experimentezi dragostea și harul lui Dumnezeu. Așa că Domnul Isus le-a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30).
Domnul Isus a avut mai multe de făcut decât noi toți, și cu toate acestea El nu a făcut nimic ce ar fi putut afecta legătura dătătoare de viață pe care o avea cu Tatăl, și nici nu s-a opus abilității Lui de a arăta dragostea atunci când era necesar. El se retrăgea deseori din alergarea zilnică pentru a se ruga. Când s-au întors ucenicii Săi de pe câmpul de misiune, El le-a spus: „Veniți… și odihniți-vă puțin”, pentru că, după cum scrie Marcu, „erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.” Graba constantă este semnul unei vieți fără priorități – un indicator evident că lucrurile de pe planul doi și trei au trecut pe primul loc.
Dumnezeu ne-a dat o zi de odihnă pe săptămână, și tot El spune în Biblie ca fermierii să lase pământul să se odihnească tot la șapte ani ca să producă apoi o recoltă și mai bogată. Problema este că noi ne dorim maturitate la microunde, dăm înțelepciunea pe informație și profunzimea pe respirație… dar nu funcționează!
Profunzimea se atinge treptat. Nu poți ajunge la Domnul Isus printr-un sprint; nu poți merge mai repede decât Cel ce este Capul!
Volumul V de Jean Koechlin
Psalmul 102:1-15
Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel Întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. Este copleşit şi Îşi varsă plângerea, însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă. O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor! Cine L-ar fi putut înţelege de altfel pe Domnul, chiar dintre ucenici?
Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de-a lungul întregii vieţi. Lacrimile I-au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n-a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost toată ziua obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu timpul să Se îndure (v. 13) de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.