Cel mai răspândit și mai periculos păcat

Deconectează-te 

 întrerupe ispita de la sursă…

Când Domnul Isus abordează subiectul imoralității, El nu o face ca să ne judece, ci El ne vine în ajutor, arătându-ne ce trebuie să cunoaștem, cum trebuie  să luptăm și ce trebuie să facem pentru a obține victoria.

Și în vremea primului secol, societății îi era caracteristică imoralitatea. Asta o știm deoarece Isus Domnul  li se adresează cu expresia ”un neam precurvar și viclean”.

«O doamnă profesoară spunea de la catedra universitară următorul lucru: ”astăzi orice film dacă nu are sex și crimă în el, nu este film”»  (citat din Florin Stanciu)

Adevărul este că cele două lucruri imorale sunt și cele mai pregnante probleme ale societății noastre, imoralitatea sexuală și crima. Iar Domnul Isus le abordează pe rând în Predica de pe munte (Matei, 5-7).

În privința imoralității,  Domnul ne învață cum și unde începe acest păcat. “Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.“ (Matei 5: 28)

”Oricine se uită… ca s-o poftească”. Privirile care invită păcatul în inimă! Sau a te juca cu focul. Privitul nu este păcat în sine, ci doar ispită, a pofti este păcat, ca și căderea în ispită. Nu putem spune că Domnul nu vedea și femei; a fost cazul femeii cu scurgerea de sânge de 12 ani; a fost cazul femeii prinse în preacurvie;  dar nu s-a lăsat emoționat prin asta, nu le-a poftit (în inimă). Iusus Hristos avea emoțiile nealterate de păcat și de dorințe nepotrivite.

Nu este un păcat a vedea ceva imoral, accidental, dar e cu totul altceva a căuta să te afli în acele locuri care îți oferă acel prilej – cum ar fi alegerea acelor filme care conțin și scene imorale; locuri publice pentru scăldat fără pudoare și rușine etc. Dar oricând poți însă alege, să le poftești sau nu în inima ta acele imagini sau persoane imorale. Firea noastră, pervertită,  ne trage înspre pofte, spre păcat.

«Şi Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat şi pentru ce ţi s-a posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”» (Geneza 4:6-7)

Urmărește să faci binele, căci cine știe să-l facă și nu-l face, săvârșește un păcat.  (Iacov 4: 17)  Orice fărdelege e păcat, orice călcare de lege, deci și legea morală pusă de Dumnezeu în conștiința ta. Cântarea spune:

Lăsaţi Duhul Sfânt să lucreze
Să ne elibereze de blestem şi păcat

Lasă-ți conștiința să lucreze și să te elibereze: de blestem şi de păcat, de pofte, de emoții pervertite, de dorinți imorale și de minciuni.

“Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti.”

Fraților, puneți și spuneți STOP uneltirilor celui rău: înapoia mea Satano! Ascultă-ți conștiința, ascultă de Duhul lui Dumnezeu care îți spune să nu faci rău și să nu poftești, căci păcatul pândește la ușa inimii tale, dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpînești. Spune STOP. Întoarce-i spatele, pleacă tu din fața pericolului.

Cel rău intră și lucrează prin diferite căi în inima ta:  prin ochi-privire, urechi-auzire, pipăit-simțuri, sărut/băuturi- gust/simțuri etc

În Proverbe găsim o întrebare legitimă: „Poate cineva să ia foc în sân, fără să i se aprindă hainele?” (Proverbe 6:27) – o cugetare adâncă și plină de învățătură.Trebuie să eviți să privești, să auzi, să pipăi, să săruți, să bei din orice se constituie de fapt într-o ispită pentru tine și nu-ți aduce beneficii, ci moarte spirituală. Trebuie să ocolești acele locuri, acele lucruri, acele distracții și relaxări  și acei  oameni care trezesc în tine și întrețin pofte imorale și ispite.

Unii poate spun: ”nu pot domnule să mă desprind că deja …încep să simt”. Ceea ce simți este tot ispită, tu poți și trebuie să alegi să n-o poftești!  Adică nu te duce mai departe.  Închide ochii, fă stânga-mprejur, pleacă imediat. Oprește-te.

Sunt unii care se simt vinovați pentru ceea ce simt, că le place ce este de nedorit. Ar trebui chiar să-i mustre rău conștiința, să simtă un disconfort. Iosif, la insistențele și la apropierea fizică, la preiunea acelei femei pline de pofte i-a lăsat haina și a fugit. L-a costat mult gestul său moral și curajos: rușinea calomniei, închisoarea abuzivă, dar a rămas cu o pace adâncă lângă Donul.

Pentru că frica de Domnul ne este atât de subțire, nu ne temem să ne complacem. Asta în timp  ce emoțiile noastre sunt pervertite, nu  sunt cu totul corecte, ele nu mai  au integritatea necesară cum ne cere cuvântul: Fiți sfinți în toată purtarea voastră.

”Pentru ce te mâhneşti, suflete, şi gemi înăuntrul meu? Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda: El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.” (Psalmul 43:5)  – Cu cine face aici psalmistul  educație? Cu sufletul său, nu-i așa? Noi trebuie să decidem asupra sufletelor și emoțiilor noastre, și nu doar să ne acuzăm pentru felul cum sunt ele, ci să le educăm permanent și să le îndreptăm spre altruism pe calea neprihănirii.

Ce vrea să ne învețe Domnul?

“Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine…Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Matei 5:29-30)

Oare ne  spune să ne scoatem ochiul și să ne tăiem  mâna, dacă acestea sunt mădulare care ne favorizează păcatul?

Nu, ci mai degrabă Domnul ne învață să distrugem sursa (calea) prin care vin poftele și ispitele în inima noastră:

• Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii. (Prov.4:23)
• Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele. (Mat.15:19)
• Caci dinauntru, din inima oamenilor, ies gandurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, (Marc.7:21)

Au fost cazuri (în India sau alte țări) când au făcut mot a mot ceea ce zisese Domnul, îndepărtând fizic acel mădular prin care credeau ei că vine păcatul (nu însă inima, căci fără ea omul nu trăiește) – dar dezamăgiți au constatat că problema lor nu s-a rezolvat, însă  își pierduseră mână…

Întrerupe sursa răului! Nu mai sta  într-un mediu în care  ”vezi”, simți, te emoționezi imoral, te lași ispitit …. Deși știi, ce e bine și ce e rău, dar tu și doar te decizi, dar nu părăsești… Tu astfel în interiorul tău te minți și te înșeli … chiar dacă te scuzi că pe acolo e drumul tău, că nu ai ce să faci… Ba ai, dar nu ai tăria de caracter de-a te dedica cauzei celei drepte: „Pot totul în Hristos care mă întărește.” Filipeni 4:13.

Un tânăr ușor handicapat, ca provocare-joacă, îmi spunea uneori: Eu nu mă tem! Dar un copil al Domnului trebuie să se teamă necontenit. După ce m-am întors la Domnul – prin pocăință – m-am temut să mai umblu în lume pe vechile cărări. Abia după 5 ani, după ce Domnul m-a întărit și m-a crescut în înțelepciune și credință  am acceptat un alt serviciu, cu alți oameni, cu navetă de 60 km, însă  practic activitatea se întindea pe câteva județe unde trebuia să mă deplasez periodic.

A fi tare nu înseamnă a sta și a „rezista” unde îți place, ci a te desprinde din cursa Celui rău, a ocoli perimetrul-locurile unde poți fi ispitit. A trece repede (fulger) prin zonele poluate cu ispite.

Billy Graham (1918) avea o regulă de aur pe care a respectat-o toată viața: „Nu voi vorbi niciodată cu o altă  femeie decât soția mea, NUMAI în public, prezența altora”. Și Billy Graham a fost numit evanghelistul secolului XX și a fost declarat mai mulți ani la rând „cel mai popular om – Omul anului”. Dar a trebuit să rămână smerit, credincios și ascultător de Stăpânul care l-a chemat în Împărăția Fiului Său.

Nu uita ce ne învață Domnul:  în momentul în care se întâmplă și vine ispita “Întrerupe sursa; taie-i mâinile, piciorele și ochii…las-o fără proptele… nu-i da nici o șansă … întoarce privirea… ”. Soția lui Lot, însă, ea și-a întors privirea înapoi spre nimicire, acolo unde lăsase lumea și ofertele ei păcătoase, și  împietrită a rămas pentru totdeauna!

“Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:17)

Odată mă deplasam cu mașină și brusc mi s-a oprit motorul. Un miros greu de fum venea de la motor. Am deschis capota în grabă și am văzut o limbă de foc ce se ridica încet. Am avut inspirația și  nu am încercat să suflu pentru a stinge  flacăra, ci m-am repezit la borna bateriei și am  întrerupt alimentarea cu curent! Apoi am stins limba de foc. Cred că dacă făceam invers, riscam să-mi ia foc mașina. Nu credeți? (Florin Stanciu)

Suntem ispitiți ca exact modul greșit să-l aplicăm în chestiunea  lecției de care vorbim. În loc să întrerupem sursa, să deconectăm borna de curent (cum spune Domnul), ne mințim și ne înșelăm, lăsând borna conectată, și doar ne prefacem (ce credem de fapt?) că ”suflăm să stingem focul”. Uneori chiar și facem încercarea de a scăpa de ispită, dar uneori cu speranța ascunsă că ne dorim să se aprindă iarăși.

Nu suntem sinceri, că deseori nu ne dorim eliberarea de ispita respectivă. Dimpotrivă, cum am spus, ne complacem în ițele ispitei, suntem slabi și iresponsabili, căci nu ne dorim asta cu adevărat – împotrivirea. Nu suntem cinstiți să luptăm cu ispita după metoda Domnului, aplicând principul tăierii sursei, a împotrivirii față de ispite. Dar, să luăm hotărârea și  să ne venim în fire și să ne împotrivim ispitelor după principiul deconectării de la sursă. Amin.

Să nu uiăm că apostolul Pavel a venit și cu această precizare: „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.” (1 Corinteni 10:13-14)

Pe de altă parte avem la îndemână și îndemnul apostolului „De aceea: “Iesiți din mijlocul lor și despărțăți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi.” (2Cor.6:17)

Domnul nu are ca prioritate (când abordează acest  subiect)  condamnarea noastră, acum,  ci El caută cu tot dinadinsul să ne ajute să ieșim din orice împrejurare, prin  pocăință – împreună cu El care ne întărește, căci Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume – și plini de credință să avem biruința.

***

Sursă  și inspirație: http://romoflorin.wordpress.com

Să-I spun lui Isus orice durere,
Ce câte-odată m-apasă greu.
El mă ajută şi-mi dă scăpare,
El mă păzeşte de orice rău.

Să-I spun lui Isus, să-I spun lui Isus!
Chinul meu singur nu-l pot purta,
Să-I spun lui Isus! Să-I spun lui Isus!
Isus mă scapă de grija mea.

Să-I spun lui Isus oricâte grijuri,
El mi-e amicul cel prea-ndurat,
Îmi dă scăpare când vin la Domnul,
Şi mântuire de-orice păcat.

Lumea, păcatul, vor să mă-nşele,
Să mă-ndeparte de la Isus,
Îi spun lui Isus şi-astă durere,
Şi-a Lui putere îmi e deajuns.